Cagliari – Un Oraș de Poveste

Când mă gândesc la vacanță, nu mă gândesc în primul rând la destinație, ci la companie. Fiecare vacanță pentru mine are o poveste, iar povestea nu poate avea un “happy end” dacă nu are personajele potrivite. Am o bună prietenă de aproape 30 de ani, de fapt am fost colege de bancă în liceu. Ne leagă multe amintiri împreună, însă ne mai leagă și pasiunea de a călători și de a citi. Suntem pasionate de literatură spirituală și ne place să povestim despre ce citim. De câțiva ani încoace ne-am hotărât să și explorăm locurile despre care citim sau despre care aflăm lucruri interesante din documentare.

Pornind de la curiozitatea de a explora locurile în care să vedem cu ochii noștri cultura Nuraghi și de la pasiunea pentru gastronomia și moda Italiei (citiți și povestea noastră despre Italia în 4 zile, cu vizita orașelor Bologna, Verona și Veneția), după o cafea binemeritată ne-am mobilizat și am cumpărat biletele de avion. Pentru că în munca noastră zilnică facem mult research, atunci când vine vorba de a face ceva pentru noi, uităm complet de tot ceea ce știm și acționăm “precipitat”. Mai exact, în loc să ne interesăm care este cea mai rapidă variantă de a ajunge în Sardinia – pentru că există pe această insulă relativ mică 3 aeroporturi internaționale: Cagliari, Alghero și Olbia – noi am ales varianta cea mai complicată și anume un zbor cu escală la Milano. Și uite așa, în loc să avem parte de un zbor direct de circa 2h 30, am petrecut pe drum aproape jumătate de zi. Dar, așa cum spuneam la început, când compania pe care o alegi pentru vacanță este una portivită, nici nu bagi de seamă aceste mici neplăceri.

Înainte de a pleca la drum, nu uita să cumperi online asigurarea de călătorie.

Am ajuns în Cagliari și am luat trenul până în centrul orașului unde aveam rezervată cazarea – un mic studio pe care l-am luat prin Airbnb. Ce a fost haios la cazare era faptul că intrarea se făcea fix din stradă. Practic, nu exista niciun trotuar, așa că a doua zi dimineață când am ieșit să cercetăm orașul, am aterizat fix în fața unei mașini. Dacă nu mă trăgea de mânecă prietena mea, ajungeam direct sub roți și sincer, nu îmi doream în niciun fel să mă bucur că îmi luasem asigurare. Îmi fac mereu o asigurare de călătorie și nu îmi doresc să o folosesc vreodată.

Ce a fost interesant în Cagliari, pe lângă turul cu bicicleta, vizitarea tuturor obiectivelor principale din oraș, prânzul delicios din port, înghețata artizanală demențial de bună, cum numai în Italia mănânc, noi am ajuns în oraș fix când localnicii sărbătoreau cel mai important eveniment religios al anului pentru ei (evident, cu excepția Crăciunului și a sărbătorilor Pascale). Tot orașul era super împopoțonat, iar localnicii erau îmbrăcați în port tradițional de la începutul secolului. Curioase din fire, am vrut să știm ce mare eveniment se așterne peste oraș și am întrebat un polițist care ne-a explicat foarte mândru că este sărbătoarea Sfântului Efisio.

Ne-am uitat pe net să înțelegem mai bine care era povestea sfântului care era sărbătorit cu mare fast și am aflat că în a doua jumătate a secolului XVII, ciuma bubonică făcea ravagii pe insulă, iar pentru a se salva de această boală credincioșii s-au rugat la Sfântul Efisio. În semn de recunoștință, ei au scăpat de ciumă și i-au dedicat acestuia o sărbătoare care se ține fără întrerupere din 1657 și nici războiele sau pandemia Covid nu i-au împiedicat pe localnici să oprească tradiția. Ca să zic așa, mare noroc pe capul nostru că ne-am nimerit fix în perioada cu pricina. Erau mulți turiști care veniseră în mod special pentru această sărbătoare.

Practic, procesiunea Sfântului Efisio străbate doua orașe (aproximativ 40 km). Această informație am primit-o de la polițistul pe care l-am întrebat ce sărbătoare este în oraș și chiar ne-a recomandat să vizităm orașul învecinat.

Am fost și unde ne-a recomandat domnul polițist. Nu puteam să nu bifăm această experiență și am descoperit un loc foarte frumos; am nimerit pe o plajă superbă, lângă situl archeologic Nora, însă am ajuns destul de târziu și nu l-am putut vizita, dar ne-am bucurat din plin de luna plină care răsărea mare și portocalie din apa de un smarald intens cum nu am mai văzut în altă parte.

Evident, am vizitat și un templu Nuraghi – era top priority în vacanța noastră – și am rămas plăcut impresionate de ghida pe care am avut-o și care ne-a povestit din fir a păr tot ceea ce știa ea despre civilizația care a populat acele temple. Toate excursiile ni le-am luat de pe getyourguide.com și ne-a fost foarte ușor atât să plătim, cât și să intrăm în contact cu furnizorii de servicii.

În concluzie, atât eu, cât și prietena mea am constatat că cele 4 zile de vacanță (care de fapt au fost doar 2 și jumătate) nu au fost suficiente pentru ce are de oferit Sardinia. Astfel, ne-am luat încă o vacanță în luna Septembrie, dar de această dată zbor direct cu un low cost direct pe Alghero și așteptăm cu nerăbdare noile aventuri pe care ni le pregătește insula asta minunată. Revin cu peripețiile din Sardinia, partea a doua, după execuție.

Aveți în plan o călătorie prin Europa? Am pregătit un ghid pentru călătorii în Grecia și un ghid călătorii Turcia.