|
 home
|
Legislatie de asigurari
LEGEA
Nr. 136 din 29 decembrie 1995
privind asigurarile si reasigurarile în România
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICATA ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 303 din 30 decembrie 1995
Parlamentul
României adopta prezenta lege.
CAP.
1
Dispozitii generale
ART.
1
În România, activitatea de asigurare se desfasoara sub forma asigurarilor
facultative si obligatorii, precum si a operatiunilor de reasigurare, de societati
comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare si societati de reasigurare,
denumite în continuare asiguratori, respectiv reasiguratori.
ART. 2
În asigurarea facultativa raporturile dintre asigurat si asigurator, precum
si drepturile si obligatiile fiecarei parti se stabilesc prin contractul de asigurare.
ART. 3
În asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile
si obligatiile fiecarei parti sunt stabilite prin prezenta lege.
ART. 4
Este obligatorie asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse prin
accidente de autovehicule.
ART. 5
Asigurarea obligatorie se practica numai de asiguratorii autorizati de Oficiul
de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare.
Asiguratorii care au primit autorizarea prevazuta la alineatul precedent au
obligatia sa realizeze asigurarea, eliberând un înscris probator
al asigurarii.
ART. 6
Operatiunile de reasigurare completeaza activitatea de asigurare prin cedarea
si primirea unor riscuri pe piata interna si internationala de asigurari.
Cedarea în reasigurare pe piata internationala se va face numai în
masura în care riscurile care fac obiectul reasigurarii nu pot fi plasate
pe piata interna.
În operatiunile de reasigurare, raporturile dintre reasigurat si reasigurator,
drepturile si obligatiile fiecarei parti se stabilesc prin contractul de reasigurare.
ART. 7
Persoanele fizice si juridice române încheie contractele de asigurare
cu societati stabilite în România, cu exceptia cazurilor în
care asigurarile solicitate nu se practica pe piata interna.
Oficiul de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare face publica
lista societatilor autorizate sa functioneze în România si felurile
de asigurari practicate.
ART. 8
Constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea
si plata despagubirilor si a sumelor asigurate se efectueaza în conditiile
legii, pentru asigurarile obligatorii sau ale contractului de asigurare, în
cazul asigurarilor facultative.
CAP.
2
Contractul de asigurare
Sectiunea
1
Încheierea contractului. Drepturi si obligatii
ART. 9
Prin contractul de asigurare, asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului,
iar acesta se obliga ca, la producerea unui anume risc, sa plateasca asiguratului
sau beneficiarului despagubirea sau suma asigurata, denumita în continuare
indemnizatie, în limitele si în termenele convenite.
ART. 10
Contractul de asigurare se încheie în forma scrisa si va cuprinde:
- numele sau denumirea, domiciliul sau sediul partilor contractante;
- obiectul asigurarii: bunuri, persoane si raspundere civila;
- riscurile ce se asigura;
- momentul începerii si cel al încetarii raspunderii asiguratorului;
- primele de asigurare;
- sumele asigurate;
- alte elemente care stabilesc drepturile si obligatiile partilor.
Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori, chiar daca exista
un început de dovada scrisa.
ART. 11
Dovada încheierii contractului de asigurare rezulta si din emiterea si
trimiterea unui document de asigurare, cum ar fi polita sau certificatul, cererea
de plata a primei ori din înscrisul prin care se manifesta vointa asiguratorului
de a încheia contractul.
ART. 12
Documentul de asigurare poate fi, dupa caz, nominal, la ordin sau la purtator.
ART. 13
Persoana care urmeaza sa încheie asigurarea este obligata sa raspunda în
scris la întrebarile formulate de asigurator, cu privire la împrejurarile
esentiale referitoare la risc, pe care le cunoaste.
Daca împrejurarile esentiale privind riscul se modifica în cursul
executarii contractului, asiguratul este obligat sa comunice în scris
asiguratorului schimbarea.
ART. 14
Daca, înainte de a începe obligatia asiguratorului, riscul asigurat
s-a produs sau producerea lui a devenit imposibila, precum si în cazul în
care, dupa începerea obligatiei asiguratorului, producerea riscului asigurat
a devenit imposibila, contractul se reziliaza de drept.
ART. 15
Plata primelor se face la sediul asiguratorului sau al împuternicitilor
sai, în lipsa unei alte clauze înscrise în contractul de
asigurare, stabilita între parti.
ART. 16
Dovada platii primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator
fiind polita de asigurare, chitanta, dispozitia de plata sau alt document probator
al platii.
ART. 17
Daca nu s-a convenit altfel, contractul de asigurare se reziliaza în
cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de prima, nu sunt
platite în termenul prevazut în contractul de asigurare.
ART. 18
Asiguratorul are dreptul de a compensa primele ce i se datoreaza pâna
la sfârsitul anului de asigurare, în temeiul oricarui contract,
cu orice indemnizatie cuvenita asiguratului sau beneficiarului.
ART. 19
Asiguratul este obligat sa comunice asiguratorului producerea riscului asigurat, în
termenul prevazut în contractul de asigurare.
În caz de neîndeplinire a obligatiei prevazute la alineatul precedent
asiguratorul are dreptul sa refuze plata indemnizatiei, daca din acest motiv
nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat si întinderea
pagubei.
ART. 20
În cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurarile
de bunuri si de raspundere civila, asiguratorul nu datoreaza indemnizatie, daca
riscul asigurat a fost produs cu intentie de catre asigurat sau catre beneficiar
ori de catre un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucreaza în
aceasta calitate.
Dispozitiile alineatului precedent se aplica, daca partile convin, si în
cazul în care riscul asigurat a fost produs de catre:
a) persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc si gospodaresc împreuna
cu asiguratul sau beneficiarul;
b) prepusii asiguratului sau ai beneficiarului.
ART. 21
În cazul în care contractul de asigurare este modificat, prin acordul
partilor, denuntat ori este reziliat, plata ori, dupa caz, restituirea primelor
se va face conform contractului de asigurare sau hotarârii judecatoresti.
ART. 22
În limitele indemnizatiei platite în asigurarile de bunuri si de
raspundere civila, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului
sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei.
Asiguratul raspunde de prejudiciile aduse asiguratorului prin acte care ar împiedica
realizarea dreptului prevazut la alineatul precedent.
Asiguratorul poate renunta, în totalitate sau în parte, la exercitarea
dreptului prevazut la alin. 1, conform contractului de asigurare, cu exceptia
cazului când paguba a fost produsa cu intentie.
ART. 23
Asiguratorul poate opune titularului sau detinatorului documentului de asigurare
ori tertului sau beneficiarului, care invoca drepturi derivând din acesta,
toate exceptiile care sunt opozabile contractului initial.
Sectiunea
a 2-a
Asigurarea de bunuri
ART. 24
În asigurarea de bunuri, asiguratorul se obliga ca la producerea riscului
asigurat sa plateasca asiguratului, beneficiarului desemnat sau celor în
drept o despagubire.
ART. 25
Asiguratul trebuie sa aiba un interes cu privire la bunul asigurat.
ART. 26
Asiguratul este obligat sa întretina bunul asigurat în bune conditii
si în conformitate cu dispozitiile legale, în scopul prevenirii
producerii riscului asigurat.
Asiguratorul are dreptul sa verifice modul în care bunul asigurat este întretinut.
În cazurile prevazute în conditiile de asigurare, la producerea riscului,
asiguratul este obligat sa ia, pe seama asiguratorului si în cadrul sumei
la care s-a facut asigurarea, potrivit cu împrejurarile, masuri pentru
limitarea pagubelor.
ART. 27
Despagubirile ce se platesc de asigurator se stabilesc în functie de
starea bunului din momentul producerii riscului asigurat.
Despagubirile nu pot depasi valoarea bunului din momentul producerii riscului
asigurat, cuantumul pagubei si nici suma la care s-a facut asigurarea, daca
nu s-a prevazut altfel în contractul de asigurare.
În contractul de asigurare poate fi stipulata o clauza conform careia asiguratul
ramâne propriul sau asigurator pentru o fransiza sau o suma determinata
care nu se despagubeste de catre asigurator.
ART. 28
În cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru
o suma asigurata, inferioara valorii bunului, despagubirea cuvenita se reduce
corespunzator raportului dintre suma prevazuta în contract si valoarea
bunului, daca nu s-a convenit altfel prin contract.
ART. 29
În cazul existentei mai multor asigurari încheiate pentru acelasi
bun, fiecare asigurator este obligat la plata, proportional cu suma asigurata
si pâna la concurenta acesteia, fara ca asiguratul sa poata încasa
o despagubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinta directa a
riscului.
Asiguratul are obligatia sa declare existenta altor asigurari pentru acelasi
bun la asiguratori diferiti, atât la încheierea contractului de
asigurare, cât si pe parcursul executarii acestuia.
ART. 30
În lipsa de prevedere contrara în contractul de asigurare, în
cazul în care bunul asigurat este înstrainat, contractul de asigurare
se reziliaza.
Sectiunea
a 3-a
Asigurarea de persoane
ART. 31
În asigurarea de persoane, asiguratorul se obliga ca, la producerea riscului
asigurat, sa plateasca o suma asigurata.
Asigurarea în vederea unui risc privind o alta persoana decât aceea
care a încheiat contractul de asigurare se poate încheia potrivit
contractului de asigurare.
ART. 32
Suma asigurata se plateste asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. În
cazul decesului asiguratului, daca nu s-a desemnat un beneficiar, suma asigurata
se plateste mostenitorilor asiguratului, în calitate de beneficiar.
ART. 33
Desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului,
fie în cursul executarii acestuia, prin declaratia scrisa comunicata
asiguratorului ori prin testament.
Înlocuirea sau revocarea beneficiarului se poate face oricând în
cursul executarii contractului, în modul prevazut la alineatul precedent.
ART. 34
Daca asiguratul nu a dispus altfel, atunci când sunt mai multi beneficiari
desemnati, acestia au drepturi egale asupra sumei asigurate.
ART. 35
Asiguratorul nu datoreaza suma asigurata, daca riscul asigurat a fost produs
prin sinuciderea asiguratului în termen de 2 ani de la încheierea
contractului de asigurare ori prin comiterea cu intentie de catre asigurat
ori beneficiar a unor fapte grave prevazute în contractul de asigurare.
Daca un beneficiar a produs intentionat decesul asiguratului, suma asigurata
se plateste celorlalti beneficiari desemnati sau mostenitorilor.
ART. 36
În asigurarile la care se constituie rezerve de prime, asiguratul poate
sa înceteze plata primelor cu dreptul de a mentine contractul la o suma
asigurata redusa sau de a-l rezilia, solicitând restituirea rezervei constituite,
conform contractului de asigurare.
ART. 37
Asiguratul poate sa ceara repunerea în vigoare a asigurarii la care se
constituie rezerva de prime, în cazurile prevazute în contractul
de asigurare.
ART. 38
Suma asigurata se datoreaza, independent de sumele cuvenite asiguratului sau
beneficiarului, din asigurarile sociale, de repararea prejudiciului de catre
cei raspunzatori de producerea, precum si de sumele primite de la asigurator în
temeiul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru pagubele produse
prin accidente de autovehicule.
Creditorii asiguratului nu au dreptul sa urmareasca suma asigurata cuvenita
beneficiarului.
ART. 39
Prin contractul de asigurare se poate prevedea ca sumele asigurate sa fie platite
asiguratilor pe baza de amortizare sau în alte modalitati.
ART. 40
Drepturile asiguratilor asupra sumelor rezultând din rezerva de prime
ce se constituie la asigurarile de persoane pentru obligatii de plata scadente în
viitor nu sunt supuse prescriptiei.
Sectiunea
a 4-a
Asigurarea de raspundere civila
ART. 41
În asigurarea de raspundere civila, asiguratorul se obliga sa plateasca
o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde în baza legii
fata de tertele persoane pagubite si pentru cheltuielile facute de asigurat în
procesul civil.
Prin contractul de asigurare se poate cuprinde în asigurare si raspunderea
civila a altor persoane decât a celei care a încheiat contractul.
ART. 42
Drepturile persoanelor pagubite se vor exercita împotriva celor raspunzatori
de producerea pagubei.
Asiguratorul poate fi chemat în judecata de persoanele pagubite în
limitele obligatiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.
ART. 43
Despagubirea se stabileste pe baza conventiei dintre asigurat, persoana pagubita
si asigurator, potrivit contractului de asigurare ori prin hotarâre judecatoreasca.
Pentru stabilirea despagubirii, în cazul evenimentelor petrecute pe teritoriul
României, partile sunt obligate, daca nu ajung la întelegere, sa
supuna litigiul solutionarii unui organ de jurisdictie român.
ART. 44
Asiguratorul plateste despagubirea nemijlocit celui pagubit în masura în
care acesta nu a fost despagubit de asigurat, despagubire ce nu poate fi urmarita
de creditorii asiguratului.
Despagubirea se plateste asiguratului în cazul în care acesta dovedeste
ca a despagubit pe cel pagubit.
Sectiunea
a 5-a
Alte asigurari
ART. 45
Dispozitiile prezentului capitol se aplica si în cazul încheierii
altor asigurari, în masura în care, prin lege sau prin acorduri
internationale la care România este parte, nu se prevede altfel.
Sectiunea
a 6-a
Reasigurarea
ART. 46
Prin reasigurare:
a) asiguratorul, în calitate de reasigurator, primeste prime de reasigurare, în
schimbul carora contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor
pe care reasiguratul le plateste la producerea riscului care a facut obiectul
reasigurarii;
b) asiguratorul, în calitate de reasigurat, cedeaza prime de reasigurare, în
schimbul carora reasiguratorul contribuie, potrivit obligatiilor preluate,
la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul le plateste la producerea
riscului care a facut obiectul reasigurarii.
ART. 47
Reasigurarea nu stinge obligatiile asiguratorului si nu stabileste nici un
raport juridic între asigurat si reasigurator.
CAP.
3
Asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente
de autovehicule
ART.
48
Persoanele fizice si cele juridice, care detin autovehicule supuse înmatricularii în
România, sunt obligate sa le asigure pentru cazurile de raspundere civila
ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul
României.
Persoanele care intra pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în
strainatate se considera asigurate, în conditiile prezentei legi, daca îndeplinesc
una dintre urmatoarele conditii:
a) poseda documentele internationale de asigurare valabile pe teritoriul României;
b) numarul de înmatriculare atesta existenta asigurarii potrivit conventiei
bilaterale încheiate între Biroul asiguratorilor de autovehicule
din România si Biroul asiguratorilor de autovehicule din tara de origine.
Fac exceptie de la dispozitiile prezentului articol persoanele fizice si juridice,
pe timpul utilizarii autovehiculelor pentru cursele de întreceri, raliuri
sau antrenamente, care se pot asigura facultativ pentru astfel de riscuri.
ART. 49
Asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund, în
baza legii, fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule,
precum si pentru cheltuielile facute de asigurati în procesul civil.
Despagubirile se acorda indiferent de locul în care au fost produse accidentele
de autovehicule, atât în timpul mersului, cât si în
timpul stationarii.
Despagubirile se platesc si pentru pagubele produse de existenta sau functionarea
instalatiilor montate pe autovehicule, precum si pentru pagubele produse de
remorci ori atase.
ART. 50
Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le
plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuieli de judecata persoanelor pagubite
prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea sau distrugerea
de bunuri.
În caz de vatamare corporala sau deces, despagubirile se acorda pentru
persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar
pentru persoanele aflate în acel autovehicul, numai daca acestea nu erau
transportate în baza unui raport contractual existent cu detinatorul autovehiculului
respectiv.
Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despagubirile se acorda pentru
bunurile aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar
pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai daca acestea nu erau
transportate în baza unui raport contractual existent cu detinatorul
autovehiculului respectiv, precum si daca nu apartineau detinatorului ori conducatorului
autovehiculului, raspunzator de producerea accidentului.
ART. 51
Despagubirile, astfel cum sunt prevazute la art. 49 si 50, se acorda si în
cazul în care cel care conducea autovehiculul, raspunzator de producerea
accidentului este o alta persoana decât asiguratul.
Despagubirile se platesc si atunci când persoanele pagubite nu au domiciliul,
resedinta sau sediul în România.
În caz de vatamare corporala sau deces al unei persoane ori de avariere
sau distrugere de bunuri, se acorda despagubiri daca autovehiculul care a produs
accidentul este identificat si asigurat, chiar daca autorul accidentului a ramas
neidentificat.
ART. 52
În cazul în care, pentru acelasi detinator de autovehicul, la data
producerii accidentului exista mai multe asigurari valabile, despagubirea se
suporta în parti egale de catre toti asiguratorii.
Asiguratul are obligatia de a informa asiguratorul despre încheierea
unor astfel de asigurari cu alti asiguratori.
ART. 53
Nivelul primelor de asigurare, limita maxima a despagubirilor de asigurare,
termenele de plata, sanctiunile si alte elemente cu privire la aplicarea asigurarii
se stabilesc prin hotarâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor.
ART. 54
Despagubirile se stabilesc pe baza conventiei dintre asigurat, persoana pagubita
si asigurator ori, în cazul în care nu s-a realizat întelegerea,
prin hotarâre judecatoreasca pronuntata în România.
În cazurile în care despagubirile nu urmeaza sa fie recuperate potrivit
prevederilor art. 58, conventia prevazuta la alin. 1 poate fi încheiata
si de catre conducatorul autovehiculului raspunzator de producerea accidentului,
altul decât asiguratul.
Conventia încheiata numai între asigurat si persoana pagubita,
urmata de o hotarâre judecatoreasca de expedient, care consfinteste tranzactia
acestora, nu-l obliga pe asigurator la plata.
În cazul stabilirii despagubirii prin hotarâre judecatoreasca, asiguratii
sunt obligati sa se apere în proces. Citarea în proces a asiguratorului
este obligatorie.
ART. 55
Despagubirile se platesc de catre asigurator nemijlocit persoanelor fizice
sau juridice pagubite, în masura în care acestea nu au fost despagubite
de asigurat.
Despagubirile nu pot fi urmarite de creditorii asiguratului.
Despagubirile se platesc asiguratilor, daca acestia dovedesc ca au despagubit
pe cei pagubiti si despagubirile nu urmeaza sa fie recuperate potrivit prevederilor
art. 58.
ART. 56
Persoanele care folosesc pe teritoriul României autovehicule înmatriculate în
strainatate si nu sunt asigurate în strainatate, potrivit prevederilor
art. 48 alin. 2, sau ale caror asigurari expira în timpul aflarii pe
teritoriul României, datoreaza primele de asigurare, corespunzator perioadei
de la intrarea, respectiv expirarea valabilitatii asigurarii, pâna la
iesirea autovehiculului din tara.
La intrarea si iesirea din tara, organele politiei de frontiera de la punctele
de control pentru trecerea frontierei de stat a României vor controla
documentele de asigurare si vor solicita detinatorului autovehiculului dovada
platii primei de asigurare datorate.
Persoanele neasigurate, care nu pot face, la control dovada asigurarii ori
a platii acesteia, vor fi îndrumate sa achite primele datorate la organele
de la punctul de control desemnate în acest scop.
ART. 57
Drepturile persoanelor pagubite prin producerea accidentelor de autovehicule
se exercita împotriva celor raspunzatori de producerea pagubei. Aceste
drepturi se pot exercita si direct împotriva asiguratorului de raspundere
civila, în limitele obligatiei acestuia, stabilita în prezentul
capitol, cu citarea obligatorie a celui raspunzator de producerea pagubei.
Drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de autovehiculele detinute
de persoane asigurate în strainatate se exercita împotriva asiguratorului
prin Biroul asiguratorilor de autovehicule din România, daca sunt îndeplinite
conditiile prevazute la art. 48 alin. 2.
ART. 58
Asiguratorul recupereaza sumele platite drept despagubiri de la persoana raspunzatoare
de producerea pagubei, în urmatoarele cazuri:
a) accidentul a fost produs cu intentie;
b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate
de dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice ca infractiuni
savârsite cu intentie, chiar daca aceste fapte nu s-au produs pe astfel
de drumuri sau în timpul comiterii altor infractiuni savârsite
cu intentie;
c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infractiunii
savârsite cu intentie încearca sa se sustraga de la urmarire;
d) persoana raspunzatoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fara
consimtamântul asiguratului.
ART. 59
Asiguratii sau reprezentantii acestora sunt obligati sa înstiinteze în
scris asiguratorul despre producerea evenimentului asigurat în termen
de 4 zile lucratoare de la data acestuia, cu exceptia cazurilor de forta majora în
care termenul de 4 zile lucratoare începe de la data încetarii
acestora.
CAP.
4
Fonduri de protectie
ART.
60
În vederea protejarii asiguratilor, prin contributia asiguratorilor, se
constituie Fondul de protejare a asiguratilor destinat platilor de despagubiri
si sume asigurate în caz de faliment al societatilor comerciale din domeniul
asigurarilor.
Fondul se va constitui si se va administra de catre Oficiul de supraveghere
a activitatii de asigurare si reasigurare din Ministerul Finantelor, care va
stabili anual o cota procentuala ce se va aplica asupra volumului de prime
brute încasate de societatile de asigurare, de asigurare-reasigurare
si de reasigurare si va elabora norme privind utilizarea acestuia.
ART. 61
În vederea protejarii victimelor accidentelor de circulatie auto, soldate
cu vatamari corporale sau decese, în care autorul a ramas neidentificat
si autovehiculul este neasigurat, se constituie Fondul de protectie a victimelor
strazii.
Acest fond se va constitui si se va administra de catre Biroul asiguratorilor
de autovehicule, care va stabili o cota procentuala ce se va aplica asupra
volumului de prime brute încasate pentru asigurarea obligatorie de raspundere
civila auto de catre societatile autorizate si va elabora norme privind utilizarea
fondului, cu avizul Ministerului Finantelor.
CAP.
5
Sanctiuni
ART.
62
Pentru neplata la termen a sumelor destinate fondurilor constituite conform
art. 60 si 61 se calculeaza majorari de întârziere, conform normelor
elaborate de catre Ministerul Finantelor. Majorarile de întârziere
vor fi virate în contul fondurilor respective.
În cazul repetarii faptei de la alin. 1 se poate lua si masura suspendarii
activitatii, de pâna la un an.
ART. 63
Refuzul
societatii comerciale autorizate de a încheia asigurarea
obligatorie, la cererea asiguratului, constituie contraventie
si se sanctioneaza cu amenda de la 500.000 lei la 2.000.000
lei, putându-se lua si masura suspendarii activitatii,
pe o perioada de pâna la un an.
ART. 64
Încalcarea de catre persoanele fizice si juridice a obligatiei de asigurare
prevazute la art. 48 si 56 constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda
de la 50.000 lei la 200.000 lei si cu retinerea certificatului de înmatriculare
a autovehiculului, pâna la prezentarea documentului privind încheierea
asigurarii.
ART. 65
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 63
din prezenta lege se fac de catre personalul de specialitate din Ministerul
Finantelor, împuternicit în acest scop, iar cele prevazute la art.
64, de catre ofiterii si subofiterii de politie.
ART. 66
Pentru masura de suspendare a activitatii societatii comerciale, prevazuta
la art. 63, si, respectiv, de retinere a certificatului de înmatriculare,
prevazuta la art. 64, contestatia se va depune la instantele de judecata competente,
potrivit legii.
ART. 67
Nivelul amenzilor de la art. 63 si 64 se va actualiza prin hotarâri ale
Guvernului, în corelatie cu indicele de inflatie.
ART. 68
Reglementarea privind contraventiile prevazute la art. 63 si 64 se completeaza
cu dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor.
CAP.
6
Dispozitii tranzitorii si finale
ART.
69
Organele de politie, unitatile de pompieri si celelalte autoritati publice
competente sa constate si sa cerceteze accidentele de autovehicule sau alte
evenimente, dupa caz, vor comunica, la cererea asiguratorilor, actele si datele
cu privire la cauzele si împrejurarile producerii riscurilor asigurate
si la pagubele provocate în vederea stabilirii si platii de catre asiguratori
a despagubirilor si a sumelor asigurate.
ART. 70
Prezenta lege intra în vigoare începând cu data de 1 februarie
1996.
Pe data intrarii în vigoare a prezentei legi se abroga: Titlul XIII,
Cartea I "Despre contractul de asigurare", din Codul comercial, Decretul
nr. 471/1971 cu privire la asigurarile de stat, republicat în 1988, Hotarârea
Consiliului de Ministri nr. 1.715/1971 pentru stabilirea unor masuri în
executarea Decretului nr. 471/1971, Hotarârea Guvernului nr. 387/1990
privind unele masuri în legatura cu asigurarea autovehiculelor, precum
si orice alte dispozitii contrare.
Aceasta
lege a fost adoptata de Camera Deputatilor în sedinta
din 21 decembrie 1995, cu respectarea prevederilor art.
74 alin. (1) din Constitutia României.
PRESEDINTELE
CAMEREI DEPUTATILOR
ADRIAN NASTASE
Aceasta
lege a fost adoptata de Senat în sedinta din 21 decembrie
1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din
Constitutia României.
PRESEDINTELE
SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
|
Noutati
 Vezi
toate noutatile
Retea teritoriala
 |
